Şcoala Gimnazială „Ion Agârbiceanu” Cenade

Începuturile școlii în Cenade, ca și instituție, se regăsesc în secolul al XIX-lea. Pe vremea aceea, după cum mărturisea Ion Agârbiceanu, „pe sate școala ținea 4 ani, de la șapte la unsprezece împliniți”. Și tot din scrierile lui Agârbiceanu aflam că: „Erau două școli în sat, ca și două biserici. De bine era bine într-un fel, un învățător n-ar fi avut ce face cu atâţia copii. Era însă greu cu plata și cu localul școlii. Nu erau clădiri ale școlii, ci se închiria de la sași cate-o cameră goală.”( Sat cu doi popi-v. Din copilărie).

În perioada 1888-1900, copiii erau împărțiți după confesiuni, ortodocși și greco-catolici, preoții fiind, de cele mai multe ori, cei care se îngrijeau de educația lor, în încăperi ce țineau de clădirile bisericilor.

În Cenade, primul local de școală a fost construit în perioada 1896-1898, după proiectul inginerului Herman Vagner, numită și școala sașilor, actuala clădire a claselor gimnaziale, în care au învățat, de mai bine de 100 de ani, toți copiii acestei comune. Grădinița a funcţionat abia din anul 1968.

În jurul anilor 1950 populația școlară înregistra aproape 400 de elevi, școala din Cenade strângând, la ciclul gimnazial, și copii din satele învecinate: Cergău, Lupu, Broşteni, Soroştini, Ţapu şi Lunca. Aceștia rămâneau în timpul săptămânii la internat, care se afla în actuala clădire a grădiniței.

De-a lungul anilor, mai ales în perioada de după anul 1990, comuna a început să întinerească cu tot mai multe familii care s-au stabilit aici, astfel că de mai bine de 10 ani, numărul de elevi se menține constant, în prezent fiind 2 grupe la grădiniță, 5 clase la ciclul primar și 4 la cel gimnazial.