Muzeul Mânăstirii Buna Vestire Negraia-Pătrângeni

Constituită în anul 2005, la inițiativa cinului monahal de la Mănăstirea ortodoxă cu hramul „Buna Vestire” din Negraia – Pătrânjeni, colecția muzeală a fost concepută și organizată astfel încât să reflecte istoricul ansamblului monastic din aceste locuri, cu rădăcini adânci în viața monastică a văii Ampoiului, ce coboară în trecut până la nivelul secolului XVIII. Expoziția în sine este organizată în două săli, prima cuprinzând mărturii și artefacte care atestă tradiția vieții monahale, istoricul mănăstirii și particularitățile de cult ale lăcașului mănăstirii. Sunt expuse icoane, sfeșnice și alte obiecte de cult din inventarul vechii mănăstiri, precum și carte veche românească datată în a doua jumătate a secolului XVIII . Monumentul roman ce era depus ca și picior al mesei altarului în biserica ridicată la 1910, a fost adus în această expoziție din considerente de conservare, în biserică fiind umiditate ridicată, partea inferioară a monumentului a început să sufere degradări ireversibile care constau în desprinderi ale primului strat de piatră pe care era realizată și inscripția, datorită infiltrațiilor masive de umiditate în structura pietrei. Din considerente de conservare într-un spațiu controlat microclimatic cu aparat de dezumificare, a fost adus acest monument roman refolosit ca și picior al prestolului, în cadrul unui obicei atestat destul de frecvent doar pe Ampoiului, a Almașului, sau în Țara Hațegului, cu trimitere la originea latină a poporului român. Astfel, viața și trecutul mănăstirii Negraia, precum și a fostei mănăstiri a Bulzului au fost reconstituite în această primă sală a expoziției.
Cea de-a doua sală a expoziției încearcă să redea secvențe din istoria și trecutul comunităților din aceste spații ale văii superioare a Ampoiului. Preistoria locurilor este reprezentată de o vitrină cu materiale arheologice aparținând eneoliticului final (cultura Coțofeni), epocii bronzului și primei epoci a fierului – perioade atestate prin descoperiri arheologice fortuite dar și prin cercetări arheologice. Epoca romană este cea mai importantă perioadă din istoria veche a zonei, unde era amplasat anticul oraș Ampelum – centrul administrației minelor romane din Dacia și sediul acelui procurator aurariarus , care răspundea de exploatările romane de aur și argint ale Daciei romane. Mai multe vestigii arheologice de epocă romană atestă intensa viață urbană din zonă, exploatările miniere din teritoriul anticului Ampelum fiind atestate și prin exploatările de mercur încă din perioada romană, materialul didactic aferent expoziției oferind și reconstituirea unui complex de cuptoare pentru producerea mercurului prezent în apropiere, la Valea Dosului, produs indispensabil în separarea aurului. Orașul Zlatna în evul mediu târziu și în epoca modernă, este definit tot de exploatările miniere, reluate mai intens începând cu secolul XVII și apoi din secolul XVIII odată cu introducerea de tehnici și instalații moderne de către administrația austriacă a Transilvaniei.

Întemeierea vechii uzine de preparare încă din secolul XVIII (1747), dovedește odată în plus interesul stăpânirii austriece în dezvoltarea exploatărilor miniere din munții Apuseni, dar și faptul că aceasta era una din ocupațiile principale ale comunităților locale de pe Valea Ampoiului, la jumătatea ei superioară, și alături de creșterea animalelor ori agricultura de subzistență.

Ocupațiile acestea tradiționale sunt redate prin expunerea unor obiecte autentice folosite în gospodăriile vechi, sau în minele din apropiere. Este vorba de unelte agricole, obiecte de uz casnic, unelte pentru minerit, sau ustensile i pentru albinăritul tradițional. Frumusețea portului popular, a cântecelor și obiceiurilor tradiționale – atât de frumos cântate de Martin Opitz în lucrarea amintită, a fost redată prin reprezentarea a două costume populare autentice din zonă, de bărbat, respectiv de femeie, precum și a unor țesături tradiționale care făceau parte din zestrea fetelor de măritat. Nu putea lipsi evocarea unor momente dificile din viața atât de greu încercată a mocanilor și moților – care, atunci când nu au mai putut îndura umilințele au răbufnit violent, în încercări de obținere a unor drepturi sociale și politice. Sunt redate momentele luptelor din timpul răscoalei din 1784, conduse pe valea Ampoiului de Horia și Cloșca, precum și anii revoluționari 1848-1849, cu personalitatea celui care a fost Avram Iancu – fostul elev al Gimnaziului de la Zlatna. Colecția muzeală beneficiază de material didactic și mobilier de expunere la standarde muzeale moderne, precum și de aparatură de control a microclimatului, astfel încât piesele expuse pot fi controlate din punctul de vedere al stării de conservare. Colectivul Muzeului Național al Unirii, care a asigurat asistența de specialitate la constituirea acestui muzeu a beneficiat și de susținerea reputatului muzeograf Volker Wolmann de la Muzeul Mineritului din Bochum, precum și de implicarea totală a cinului monahal de la mănăstirea Negraia.