Hornul din Zlatna Deschis acum

Zlatna păstrează o clădire emblematică pentru perioada comunistă, chiar și după mai bine de 35 de ani de la căderea regimului. Vechiul turn de evacuare a gazelor de la fostul combinat de prelucrare a cuprului, ridicat pe Măgura Dudașului, veghează și acum mica urbe din Apuseni și Valea Ampoiului, ca o aducere aminte a unor vremuri demult apuse.

Denumit în prezent „Hornul” sau “Turnul” din Zlatna, se poate confirma că înălțimea lui este de exact 200 m (din măsurători recente) iar în pământ structura are o lungime de 35 m (date neconfirmate).

Coşul de dispersie a fost construit după 1985, odată cu uzină de prelucrare a cuprului. Punerea în funcţiune a uzinei noi s-a făcut treptat, începând cu anul 1988, însă uzina nu a atins niciodată capacităţile proiectate, fiind închisă în 1996, iar uzina veche a mai funcţionat încă 7 ani până la închiderea ei în 2003. Turnul a fost proiectat și construit pentru a îndepărta din oraș gazele rezultate din activitățile industriale.

În perioada de funcționare la capacitate ridicată, instalațiile de pe platforma Ampelum S.A., evacuau anual în atmosferă cantități uriașe de metale grele (2.715 t din care 1.206 t  Pb, 700 t Zn, 565 t Cu, 236 t Sb, 8 t Cd)”, prăjirea piritei pentru obținerea acidului sulfuric fiind procedeul cel mai nociv. Zlatna era deci în top 3 a orașelor poluate din România, la concurență cu orașele Baia Mare și Copșa Mică.

Poluarea s-a realizat atât prin depozitarea directă a reziduurilor solide și a scurgerilor de fluide rezultate cât și indirect, prin depunerea pe sol a particulelor evacuate în aer prin intermediul coșurilor de dispersie.

Construcția turnului a durat apx. 3 ani, din care 3 luni au fost folosite pentru turnarea continuă  a betonului.

Hornul este în prezent proprietate privată și face parte din patrimoniul industrial al României. Iluminatul turnului funcționează și în prezent, așa cum obligă autoritatea aeronautică, iar luminile din vârful lui sunt vizibile noaptea. De asemenea, pe turn sunt amplasate antene de la majoritatea firmelor de telefonie, chiar și STS-ul.

Pe Măgura Dudașului, în locul în care s-a construit hornul, a existat o așezare din perioada bronzului timpuriu (sfârșitul grupului Livezile și apariția comunităților Șoimuș). Vârful dealului a fost parțial excavat pentru a se crea platforma de amplasare a coșului, realizându-se în acest fel un profil transversal în care au putut fi observate urmele unei locuințe de suprafață, reprezentate printr-o aglomerare de fragmente ceramice, rare oase de animale și un bogat material litic. Cel mai variat material litic provine din așezarea de la Zlatna – „Măgura Dudașului”, unde a fost constatată folosirea opalului, cuarțitului, silexului, calcedoniei și andezitului. Cea mai interesantă piesă descoperită aici o reprezintă un vârf de săgeată din opal, cu baza convexă și marginile retușate bifacial.

Hornul, această rămășiță a  fostului combinat Ampelum Zlatna a fost folosit, după închiderea uzinei, (și) de către iubitorii de sporturi extreme, pentru diferite cascadorii, cu acordul proprietarului.

Este interzisă urcarea pe turn. ATENȚIE: scara exterioară foarte deteriorată.

Foto: Ziarul Unirea.