Cetatea Diodului

Cunoscută în documente ca Cetatea Diodului, toponim derivat din numele satului vecin Geoagiu de Sus, Gyógy, Tinod, la Stremț au existat două cetăți, una datând probabil din secolul al XIII – lea și cea despre care există primele știri documentare de la mijlocul secolului al XV- lea.
Astfel în anul 1442, ultimul descendent al familiei nobiliare de la Stremț – Geoagiu de Sus  a donat moșia și cetatea lui Iancu de Hunedoara, voievod al Transilvaniei. Considerând că vechea fortificație nu mai corespundea exigențelor vremurilor, acesta construiește una dintre cele mai puternice cetăți din Ardeal, care se remarca în arhitectura militară a vremii prin forma sa rectangulară. La ridicarea acestei fortificații a fost folosit și material provenit de la vechea fortificație iar conform unor opinii de specialitate, construcția se prezenta ca un dreptunghi aproape perfect cu laturile de 58 și 40 metri, la fiecare colț având un turn de plan pătrat.
După moartea lui Iancu de Hunedoara, pe timpul fiului său Matei Corvin, cetatea și domeniul devin posesiuni regale, iar în 1461 sunt trecute în administrația Capitlului de Alba Iulia. În 1467, Matei Corvin, rege al Ungariei, donează cetatea și domeniul voievodului Transilvaniei. De la sfârșitul secolului al XV – lea și până la jumătatea secolului al XVI – lea cetatea adăpostește familii și personalități importante în istoria Transilvaniei, iar începând cu anul 1500 devine proprietatea familiei nobiliare Balassa, partizană a Habsbugilor, aflați în conflict cu partidele filo – turce. După ce în anul 1538 un nobil din familia Balassa  este numit împreună cu Ștefan Mailat voievod al Transilvaniei de către regele Ungariei Ioan Zápolya, dar complotează împotriva regelui, ca măsură de represalii Regele Ungariei dispune asedierea și cucerirea cetății.
În perioada tulbure din a doua jumătate a secolului al XVI – lea, în urma repetatelor conflicte între partidele nobiliare filo-austrice și filo-turce, cetatea a fost asediată și distrusă de voievodul Transilvaniei Ioan Sigismund, în anul 1563.
Astfel cetatea a dispărut din istorie, domeniul a intrat în cadrul proprietăților fiscale ale voievozilor și principilor Transilvaniei până în anul 1700 când era proprietatea unor nobili maghiari.
În prezent se mai pot vedea ruinele a ceea ce a fost odată această cetate, acestea fiind clasate ca monument istoric (cod LMI – AB-II-a-B00357).