Descriere
Cetatea Câlnic este remarcabilă prin faptul că a evoluat dintr-o reședință nobiliară într-o cetate a comunității de țărani sași, ceea ce îi conferă un statut aparte în rândul fortificațiilor Transilvane.
Inițial, în secolul al XIII-lea (în jurul anilor 1269-1272), cetatea a fost ridicată ca o reședință fortificată de către nobilul sas Chyl de Kelling (de unde și numele săsesc al satului, Kelling). Această fază era centrată pe Turnul-donjon.
În jurul anului 1430, ultimii descendenți ai familiei Kelling au vândut fortificația comunității de țărani sași din Câlnic. Aceștia au transformat-o și extins-o pentru a o adapta nevoilor lor de apărare și depozitare, devenind o cetate țărănească.
Datorită conservării sale excelente și a valorii sale istorice unice, Cetatea Câlnic a fost înscrisă pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO în anul 1999, alături de alte biserici fortificate săsești.
Cetatea este compusă din două incinte de ziduri și este dominată de structura centrală Turnul-Donjon (Turnul Siegfried), este cel mai vechi element, inițial o reședință nobiliară (turn-locuință). Astăzi, Turnul Siegfried găzduiește expoziții de artă medievală și populară (mobilier, costume, ceramică, icoane pe sticlă), inclusiv o colecție dedicată viticulturii în pivnița sa boltită.
Capela este situată în curtea interioară. Ridicată în secolul al XV-lea pe ruinele unei construcții mai vechi, păstrează fragmente de fresce din secolul al XVI-lea și o tribună de lemn cu panouri pictate în stil floral, de factură renascentistă (din 1733). Este folosită și ca sală pentru conferințe și simpozioane.
Cetatea este înconjurată de două rânduri de ziduri (cel interior oval și cel exterior), prevăzute cu turnuri de apărare. Turiștii pot observa de-a lungul zidului interior cămările (magaziile) construite de țărani pentru a-și depozita proviziile (cereale, slănină) în caz de asediu.
Galerie
Recenzie
Nu exista recenzii momentan