Catedrala Mitropolitană Sfânta Treime – Blaj

Catedrala greco-catolică a fost construită într-un elegant stil baroc, între 1741-1749, fiind sfințită în 1756, împodobită cu un superb iconostas în 1765, cel mai mare din țară, lucrat în lemn de tei, și îmbogățită cu cele două turnuri monumentale în 1838. Pictura cupolei a fost realizată de Iacov din Rășinari.

Este primul edificiu baroc românesc, cu hramul „Sfânta Treime”, după planurile unor arhitecţi vienezi. Piatra de temelie a fost pusă de episcopul Inocenţiu Micu-Klein în 1738, ca urmare a mutării sediului Episcopal de la Făgăraş la Blaj. Inocenţiu Micu-Klein încheie un contract cu arhitectul vienez Anton Eckhard Martinelli. În anul 1742, clădirea catedralei a fost terminată în interior, iar în 1749 se finisează exteriorul. Slujbele au început a fi oficiate în 1765. În anul 1837, sub episcopul Ioan Lemeny, biserica suferă transformări radicale, adăugiri ce i-au dat forma de astăzi.

Acest locaş a fost martorul năzuinţelor culturale şi istorice ale românilor, dovadă fiind amvonul catedralei, din care Simion Bărnuţiu şi-a rostit discursul de dinaintea Marii Adunări Naţionale, de la 1848.