Castrul roman de la Măgulici-Ighiu Deschis acum

Castrul de pământ de la Ighiu este una dintre fortificațiile romane de mici dimensiuni, care străjuia intrarea în ținutul aurifer al provinciei Dacia.

Amplasarea sa pe vârful dealului Măgulici, la o altitudine de 492 m, îi conferea o poziție dominantă, cu vizibilitate bună în toate direcțiile.

Scopul său era acela de a supraveghea transportul de persoane și mărfuri pe drumul înspre Zlatna și Roșia Montană și de a asigura securitatea în această zonă. Din punctul unde fusese construită, fortificația avea o vedere directă spre baza legionară de la Apulum (Alba Iulia de astăzi), aflată la aproximativ 10 km.

O monedă din timpul domniei împăratului Marcus Aurelius, descoperită în cadrul cercetărilor arheologice recente, indică drept perioadă posibilă de folosire a fortificației intervalul cuprins între anul 106 d.Hr. și sfârșitul sec. II d.Hr.

Fortificația romană de la Măgulici, Ighiu era una de tip castellum sau burgus. Avea formă patrulateră, cu colțurile rotunjite, dimensiunile acesteia fiind de 50 x 41 m. Laturile lungi erau orientate pe direcția est-vest.

Fortificația era formată din val de pământ, păstrat până la o înălțime de 1,50 m și un șanț în fața laturilor sale de nord și de vest. Accesul se făcea doar dinspre vest, dincolo de celelalte laturi panta fiind foarte abruptă.